Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…

Există o limită a rezistenţei în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici.

Poate simt mai multe decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente.

Trebuia totuşi să plec. Numai cei ce se tem de singurătate stau în cumpănă când e vorba să plece mai departe.

Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preţ dat în dar fiecărei fiinţe umane. Dacă l-ai pierdut, viaţa ta nu mai are nici un sens…

Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.

Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.

Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

Numai iubirile pot fi trădate, în timp ce dorinţele eşueaza singure în însăşi împlinirea lor.

Citate de Octavian Paler

Scrie un citat !