Adevarul spus chiar de o femeie: “Când aud toate prostiile ăstea cum că bărbații-s porci…”


Când aud toate prostiile ăstea cum că bărbații-s porci, că preferă salată de fructe (o metaforă proastă pentru a spune că-s fustangii), că toți înșală, văd așa, nu știu cum, roșu în fața ochilor. Fornăi pe nări și m-aș arunca în ele. Vedea-v-aș fără bărbați! Că îi vreți. Vă e ciudă și furie că nu îi puteți avea deloc ori cum ați vrea și atunci îi blestemați. Mai bine v-ați băga mințile în cap, ați face niște introspecție și v-ați mai îndulci puțin gândul și vorba.

Bărbații nu-s porci, așa cum amanta nu-i curvă (dar despre asta altădată). Că nici femeile nu-s scroafe. Dacă viața ta sentimentală e un eșec, nu jeli. Întreabă-te de ce. Ce s-a întâmplat de la începuturi până acum de ai ajuns aici. Că nimeni nu te-a băgat și nu te-a ținut cu forța. De bună voie și nesilită de nimeni. Faptul că acum îți e teamă să mai ieși, că nu știi ce te așteaptă și nu știi cum o să te descurci, tot acceptare e. Îți e mai mult frică decât greu. Alegi frica. Că măcar e băiat bun, că nu bea și nu te bate, că aduce banii în casă. Atât ai vrut, atât ai.

Dacă ai impresia că vrea doar mâncare, casă curată, copii îngrijiți, frumoși ca mă-sa și deștepți ca tac-su, ai niște probleme emoționale grave. Rezolvă-le!

Știi toate lucrurile ălea pe care zici că le vrei? Exact aia vrea și el. Cum ar fi să începi să i le oferi, înainte de a cere? Gesturi din ălea, de zici că-s mici, dar sunt esențiale. Ascultat și mângâiat. Îngrijit și alintat. Să îl lași să își plângă un pic de milă, seara, când vine de la serviciu, obosit și cu nervi. Să pui un pahar cu vin, să încropești ceva de mâncare din resturile de prin frigider sau să pregătești ceva cald, dacă ai chef și timp, să îl pupi pe creștet și să-i spui că șeful lui e un om rău și netrebnic, dar îi vii tu de hac. Imaginează-ți că bărbatul tău îți e și copil. Ori prieten vechi și drag. Fă așa cum ai face cu aceștia din urmă. Hm, cum e?

Dar știi ce mă întreb? Cum de ai uitat primele întâlniri, când îți stătea inima în gât și te durea stomacul de emoție? Când erai înnebunită pentru că nu știai cu ce să te îmbraci, să fii cea mai frumoasă pentru el. Să îi fii sărbătoare. Și cum mai tremurai doar la gândul că el există. Când l-ai privit în ochi și te gândeai că ești cea mai norocoasă femeie din lume. S-a schimbat. Dar tu? Privește-te în oglindă și jură-mi că ești aceeași de atunci. La fel de înțelegătoare, iubitoare, tandră, înfocată, excitată, înnebunită de dorul lui.

Ai vrea mai mult. Ai vrea să facă și el ceva. Dar poate nu știe cum. Poate nu a înțeles. Poate a uitat. Reamintește-i. Învață-l. Vorbește-i. Întreabă-l. Mereu am spus că femeia e cea care determină mersul unei relații. Și lor le place asta. Așa-s împărțite rolurile. Clare. De la începuturi. Degeaba tot încercăm să le schimbăm. Ei cu resursele, noi cu organizatul. Ăsta-i mersul. E natură. Orice tentativă de a schimba cursul înseamnă denaturarea ființei. Așa apare suferința și, pentru a dezinfecta rana, partenerii încep să înșele.

Și fă, dragă, sex cu el. Amintește-i și amintește-ți cum se iubește. Cât de sănătoasă e pentru trup și minte, pentru relația voastră, o partidă bună de dragoste plină de sex. Trage-l în tine, ține-l acolo, leagă-l, incită-l, ațâță-l, joacă-te, mușcă-l încet, ia-ți furou și desuuri sexi. Fii curvă și domnișoară. Succesiv sau în același timp. Șoptește-i cuvinte porcoase la ureche, în timp ce îți ții piciorul pe umărul lui. Piciorul încălțat cu pantofi cu toc de 15. Și apoi pupă-l pe ochi. Explorați. Descoperiți. Redescoperiți împreună.

Și nu reproșa. Nu împroșca otravă. Găsiți soluții. Propune, înțelege, acceptă. Deschide uși. Nu cu cearta, ci cu vorba. Aia bună și fermă. Iar dacă ai epuizat toate soluțiile și tot nu merge, ia-te și pleacă. Au mai plecat și altele, de mână cu copiii, și nu au murit de foame ori frig. Ba chiar aia a fost cea mai bună alegere pe care au făcut-o în viața lor. Așa spun ele!

Scenariul 2 e ăla în care ea e părăsită, ascultă I will survive, își sună toate prietenele ca să îi confirme că-i un porc. Și pentru că are nevoie de validări solide, o sună și pe mă-sa. Cu același scop. Trebuie să o audă de la alții pentru că, în adâncul sufletului, nici ea nu crede prostia asta.

Te-a părăsit. Așa, și? Omul consideră că fericirea lui e în altă parte. Că altul îi e drumul. Face exact ceea ce faci și tu zi de zi: alegeri pentru mai bine. Forma-i diferită. Fondul, același.

Mi-a spus odată cel mai deștept om de care am fost îndrăgostită: ”Detest reproșurile. Dacă ceva nu se întâmplă natural când o aștepți, asta nu trebuie să declanșeze vinovății, ultimatumuri și recriminări. Pentru că un joc din ăsta nu are reguli. Se poate întâmpla sau nu. Dar când devine obligație, cu acuzații, deja nu mai e promițător”. Dreptate avea. Ce să îi reproșezi? Că își aranjează viața cum crede că-i mai bine?

Totu-i alegere: înțelegem, acceptăm și iertăm sau lăsăm veninul să ne roadă sufletul. Așadar, dacă acum îți e rău, e tot alegerea ta.

Vrei, nu vrei, îți place sau ba, ăsta e adevărul: ai ales tot ceea ce ți se întâmplă. Când vei accepta asta, o să încetezi să mai crezi că ești o scroafă care nu merită ceva mai bun decât ceea ce a avut până acum. De abia atunci o să poți să îți îndrepți spatele și să ridici privirea înspre cer. De abia atunci te vei fi făcut din femeie Om și vei înțelege că nimeni nu-i vinovat de nimic. Nici măcar tu.

Sursa: ioanaduda.ro


About the author

Maya O.

View all posts