Am lăsat în urmă oamenii care m-au lăsat în urmă și m-am simțit liberă


Uneori este cazul să nu mai insiști pe relații care într-un anumit mod nu mai corelează cu modul tău de viață, cu valorile tale sau cu direcția în care te îndrepți. În primul rând, uneori este cazul să nu mai insiști în general. Oamenii din viața ta sunt cei care își găsesc locul potrivit acolo. Din momentul în care negocierea unui loc devine o luptă, o tranzacție, o forțare, este primul semn că probabil cei doi oameni nu se mai simt în mod natural bine în compania celuilalt.

Mediul profesional, experiențele personale, mediul de prieteni și rude, ambițiile sociale, comunitatea și cultura pe care o alegem, ne pot duce pe căi separate. Dacă valorile ar rămâne comune, nici un mediu nu ar fi suficient de incluziv încât să rupă conexiunile între noi. Doar că de obicei valorile și modul în care vedem și ne raportăm la ceea ce se întâmplă în jur sunt uternic influențate de factorii de mai sus, scrie sufletisme.ro.

O altă categorie de oameni de care tindem să ne înstrăinăm sunt cei în care ne pierdem încrederea. O experiență neplăcută, de impact, e suficientă să ridice un zid de protecție, defensiv între doi oameni. Te-a trădat, a profitat de prietenia ta, te-a lăsat singur în fața unei situații dificile, te-a mințit, te-a bârfit.

Uneori zidul se risipește în timp, de cele mai multe ori însă se dovedește că e doar începutul unei serii de conflicte. Dacă simți că ai dat suficiente șanse și că zidul tău pare să crească în continuu, probabil e timpul să faci un pas înapoi.

Lăsăm în urmă și oamenii care ne-au lăsat în urmă.
Da, putem fi și reactivi. Da, poate să nu fie o decizie liberă. Dar dacă o vezi prin perspectiva unei decizii proprii și nu a unei sentințe, vei putea trece mai ușor peste pierdere. În plus, este o abordare sănătoasă pentru cineva care își asumă viața și e proactiv. Atunci când lăsăm în urmă oamenii care ne-au neglijat, ne-au ignorat, ne-au dezamăgit, ne-au abandonat, ne atribuim un cenz de putere interioară care ne face să ne ridicăm peste poziția de victimă și să ne restabilim emoțional.

Lăsăm în urmă oamenii care nu s-au ridicat deasupra unui rol convențional în viața noastră. Îi păstrăm doar pe cei care au reușit să se conecteze la un nivel mai personal, mai intim cu noi. Cei care au găsit cheia comunicării cu noi. Toți ceilalți devin anonimi în timp.

Gândește-te la toți colegii pe care i-ai avut și la câți ți-au devenit și rămas prieteni. Oamenii care rămân sunt cei pe care i-ai descoperit și în alte roluri, datorită anumitor experiențe sau dorinței de a vă cunoaște și a petrece timp împreună.

În final, lăsăm în urmă oamenii care nu ne lasă să mergem înainte.

Fie pentru că ne consumăm prea mult pe ei și pe nevoile lor, în loc să ne gândim la noi înșine. Fie pentru că au însemnat foarte mult pentru noi la un moment dat și acest lucru ne împiedică să vedem noi oportunități.

Fie pentru că nu cred în noi, ne demoralizează și ne taie aripile, iar acest lucru ne inhibă. Fie pentru că sunt codependenți de noi și ne atrag în relații toxice, bazate pe manipulare șiantaj emoțional.

Tu pe cine ai vrea să lași în urmă?


About the author

Maya O.

View all posts