Atunci când iubim…


Noi, oamenii, suntem ființe stranii de la natură. Ajungem să fim deosebit de cruzi cu cei pe care îi iubim. La început de relație noi, femeile, vrem să arătăm bine și să producem impresie. Nu mai atragem atenție la alți bărbați, suntem geloase pe partenerul nostru și vrem să-l avem mereu lângă noi.

Dar când se produce o ruptură între noi, când încetăm să ne mai iubim, încetăm să mai arătăm orice fel de afecțiune. Nu ne mai pasă când și unde mănâncă, nu ne mai pasă când, unde și cu cine pleacă. Devenim indiferente, încetăm să-i mai spunem pe nume sau să-l lăsăm să ne mai atingă cu același dor ca la începutul relației.

Ce simțim noi? Indiferență. Ieșim din casă și ne petrecem timpul aiurea prin oraș, prin parc, doar să nu ne întoarcem acasă. Dacă el nu vine o noapte acasă, la fel arătăm indiferență, chiar dacă sufletul arde în flăcări. Nu discutăm.

Dacă el pleacă de tot, ne dăm seama că totul s-a dus pe apa sâmbetei. Ambii ne-am făcut atât de mult rău unul altuia, ne-am torturat atât de mult, încât nimic nu mai poate fi salvat. Probabil va veni timpul să ne căsătorim din nou.

Probabil vom fi mai chibzuite, mai tolerante și mai blânde. Dacă până nu demult eram cele mai nemiloase, acum vom fi mai calme. Dacă până mai ieri credeam că suntem unice în lume și nu avem nevoie de cineva alături de noi, crezând că oricum toți ne vor părăsi, azi credem altceva.

Dacă până mai ieri eram femeile cărora nu le mai pasă de nimeni și nimic, vrând să părem fără frică și fără limite, azi suntem altfel.

Nu este ușor să construim ceva pe ruine.
Dar nimic altceva în lumea asta nu funcționează fără iubire. Și orice altceva nu mai are rost. Azi, datorită tuturor experiențelor din trecut, am ajuns să constatăm că noi nu știm să iertăm. Suntem niște oameni prea maximaliști și prea materialiști.

Dar dacă am pune întrebările potrivite, totul ar fi altfel. Azi suntem la vârsta când înțelegem că am făcut greșeli, dar încă nu știm cum să trăim cu ele mai departe, până la sfârșit. Suntem cruzi cu cei pe care-i iubim din dorința de răzbunare, din dorința de a arăta că suntem mai tari, mai puternice, mai bune.

Pare că viața și-a strâns aripile și s-a frânt în mijloc de câmp. Dar dacă iubim, să dăm o șansă. Să iertăm, să credem, să înțelegem. Să căutăm lumina de la capătul tunelului spre care să pornim ambii. Să nu lăsăm nici un nor apărut în calea relației noastre să ne întunece fericirea.
Când iubim, să iertăm. Să mai dăm o șansă relației car a început atât de frumos și nu e bine să aibă un așa sfârșit. Când iubim, să luăm puterea și curajul de mână și să mergem împreună mai departe. Sentimentele puternice nu vor avea cum să dispară atât de ușor…

Sursa: devorbacutine


About the author

Maya O.

View all posts