Baladă pentru Eminescu

Baladă pentru Eminescu, de Radu Gyr!


Radu Gyr, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu, a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar român. S-a născut la 2 martie 1905, decedând 70 de ani mai târziu, în București. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

A venit pe lume la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde și psudonimul literar Gyr, prin derivație.

Fost elev al liceului “Carol I” din Craiova, în revista căruia a debutat, la vîrsta de 14 ani, cu poemul dramatic, “În munți.” Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Redăm o poezie a lui Radu Gyr, poate una dintre cele mai frumoase, copleșitoare și emoționante dedicate lui Mihai Eminescu, cel supranumit de Țuțea, “o sumă lirică de voievozi.”

Baladă pentru Eminescu

Te-am slăvit în cărți și în poeme
Și te-au înălțat iconoctas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune și zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarmă- Piatră
Care sparge piscul viforos,
Și fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.
Împărat, ți-au scris pe tâmple steme
Făt-Frumos, ți-am pus în mâini hanger.
Și-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole și răzvrătiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zării
Pașii tăi pe unde te-au fost dus
Și-nsetat pe drumurile Țării
Dibui urma ta de blând Iisus.
Caut picurii de sânge, neșterși încă,
A crucificării pe furtuni
Și sărut lumina lor adâncă
Și-i ating cu mâini de rugăciuni.
Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subțiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.
Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămașă de venin…
Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul,
Nu ești înstelatul împărat.
Sfâșiat ți-i pieptul și obrazul.
Tu ești marele însângerat!
Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Și-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-ți pipăi steme și nici lauri…
Numai rănile mă plec și ți le strâng
Și le fac medalii mari de aur,
În genunchi, le-nchid în inimă și plâng.

Un articol de Dan Mlădinoiu


About the author

Echipa Citate Impresionante

View all posts

Lasă un răspuns