Bunătatea sau prostia


Cei care confundă bunătatea cu prostia, trebuie să știe că omul bun e si foarte inteligent. Închie ochii pentru că vrea, te ajută pentru că poate! Când iartă, uită dar când ignora, știe să o facă până la capăt.

Urăsc să-mi fie confundată bunătatea şi înţelegerea cu naivitatea şi prostia. Observ că sunt din ce în ce mai puţini oameni ce ştiu să facă diferenţa.

Dacă ești prea bun ești luat de prost, zice lumea și nu e chiar departe de adevăr. Problema însă este nu pentru cei “prea buni”, ci pentru cei care nu pot ajunge la acest nivel.

Ciudată problemă este asta cu bunătatea. Toată lumea critică un om bun, ca fiind prea “moale”, însă toată lumea se bucură atunci când este tratată cu bunătate și ar vrea să fie așa mereu. Alta este problema în realitate, anume…toată lumea vrea bunătate însă puțini sunt gata să o ofere. Doar din bunătate poți oferi, pentru că ai și pentru alții.

Dacă privim din alt unghi lucrurile aș zice că e mai bine să fii prea bun, decât prea prost. Pentru că da, opusul bunătăți nu e răutatea ci prostia. Bunătatea dacă e cazul o poți opri, prostia însă nu poate fi oprită…din păcate. Prostia în schimb ucide…în unele cazuri prea târziu.

Un om bun nu se supăra când îi spui ca e prea bun (pănă la urma îi faci un compliment), însă unui prost dacă îi spui ca e prea prost nu înțelege…normal, doar e prea prost.
Și nu…tăcerea unui om bun nu înseamnă resemnare ci compătimire pentru cei care se cred …orice (e mai specială categoria asta de oameni, de obicei o găsești în locuri bine supravegheate).

Să nu uităm de a doua fațetă a bunătăți și anume asprimea…care vine atunci când prostia depășește limita.

Cineva spunea:”Urăsc să-mi fie confundate bunătatea și înțelegerea, cu naivitatea și prostia. Observ că sunt din ce în ce mai puțini oameni care știu să facă diferența!”

Concluzia este la îndemâna fiecăruia, însă…dacă ești prea bun…nu ai concurență


Loading...

About the author

Maya O.

View all posts