casuta din copac

Căsuța din copac, a Reginei Maria, despre care puțină lume știe!


Cuibul Principesei sau Juniperus. Așa s-a numit un vis din copilărie al celei mai iubite dintre reginele lumii: Maria a României.

Este vorba de celebra sa căsuță construită în copaci care, deși a fost distrusă de o furtună puternică după Primul Război Mondial, a fost ulterior reconstituită de muzeografii Castelului Peleş, pe baza documentelor din arhive, dar şi a memoriilor Reginei.

Un vis devenit realitate

Iată cât de frumos a relatat regina Maria dorința sa, în Povestea vieții mele: “Dragostea mea de născociri originale şi fărâma de fire copilărească ce păstrasem în fiinţa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică şi nostimă, sus, în frunzişul unor pomi.

Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; aşadar, îmi desenă o căsuţă drăgălaşă şi originală care trebuia proptită sus în aer, între nişte brazi uriaşi. Îşi poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii mei această casă ca din basme”.

De la vis la realitate…

Și visul acesteia s-a transformat în realitate în anul 1897, căsuța fiind construită pe latura muntoasă între pârâul Peleș și Prahova, fiind opera arhitectului ceh Karel Liman, angajat al Casei Regale a României.

Pentru pereți au fost folosite bârne din trunchiuri de copaci decojite, iar în balcon, reginei i s-a amenajat un colțișor de vis, format dintr-o măsuță și câteva scaune pentru a servi masa.

Interiorul căsuței… Ceva de vis!

În ceea ce privește interiorul, nimeni nu-l poate descrie mai frumos decât însăși regina: “Era alcătuită din trei camere; de-a lungul unei părţi se întindea o galerie largă şi un balcon de la care priveai într-o mare adâncime.

Una dintre odăi era chiar mărişoară; o vopsisem în alb, cu o friză de maci mari, roşii. Găsisem şi un servici de ceai cu maci roşii care se potrivea de minune cu friza. Din acestă odaie treceai într-una mult mai mică zugrăvită într-un verde dulce; aici adunasem tot felul de lucruri ciudate, precum olărie veche, vase de aramă şi de alamă, iar pe pereţi adunasem câteva stampe atrăgătoare.

Pe un chaise-longue de pânză întinsesem o învelitoare de nuanţă portocalie ştearsă, încărcată cu o mulţime de perne ruginii. Combinarea culorilor era cât se poate de frumoasă şi bineînţeles toate încăperile erau ticsite cu flori. Odaia cea din fund nu era decât o bucătărie în care se puteau face adevărate bucate, dacă aveam poftă să pregătesc musafirilor mei o masă”.

Felicia Iederă


About the author

Echipa Citate Impresionante

View all posts

Lasă un răspuns