Cele mai bune citate din Oana Pellea

Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi şi admira. Depinde de fiecare dintre noi.

PUBLICITATE

Unii dintre noi trăiesc în rai, iar alţii trăiesc în iad. E o alegere personală.

Dacă cineva te loveşte cu rigla peste mâini atunci când înveţi să cânţi la pian, o să te rănească şi o sa te facă să urăşti pianul şi solfegiile. Dar dacă cineva te încurajează şi îţi spune că e bine, chiar dacă nu e excepţional, capeţi curaj şi teama dispare. Asta e iubirea: un exerciţiu constant.

Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva… Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt…

PUBLICITATE

Dacă aş fi pe Lună, aş avea nostalgia Pământului, dar sunt pe Pământ deocamdată şi am nostalgia cerului.

Dacă îţi înjuri ţara de dimineaţă până seara e ca şi când te-ai înjura în oglindă!

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca şi când n-am mai avea loc sub soare. Şi într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri. Şi uite aşa ne călcăm pe orgoliu şi nu mai avem loc unul de altul. Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

Cum să nu uiţi de tine, când îl cauţi pe Dumnezeu?

Tinerii nu au nevoie de sfaturi. Au nevoie să li se acorde respect şi iubire. Să li se spună că e nevoie de ei.

Mi se pare incredibil de frumoasă viaţa. O minune. E o minune că exist şi una şi mai mare că-mi dau seama că exist. Mai departe, ce faci cu viaţa ta sau ce fac alţii cu ea, este altă discuţie. Dar viaţa rămâne o minune.

Să nu uiţi niciodată că viaţa trece pe zile… nu există decât acum şi… s-a şi dus.

Amintirile astea sunt ca nişte animale speriate… Le e frică să iasă la lumină…. Stau acolo, în beznă, şi se hrănesc din mine.

Dacă toţi ne-am gândi real unde greşim fiecare dintre noi, cu ce am putea îmbunătăţi fiecare situaţia, am avea o altă Românie.

Atunci când cineva face un gest frumos, ar fi atât de bine sa primească un semn de la cei din jurul lui că aceasta este calea… Ar fi aşa de bine să fie încurajat şi să primească un zâmbet în loc de o palmă!

Trebuie să trăieşti foarte delicat, că altfel nu are niciun haz.

Expresia „mare iubire” în sine e o prostie. Ca şi când ar exista iubiri mici.

Există două categorii de actori: sunt actori care se suie pe scenă ca să se arate pe sine sau să caute o glorie a sinelui sau să-şi mângâie orgoliul. Alţii parcurg, invers, un drum spiritual şi ceea ce e important nu este să se arate pe ei, ci să parcurgă împreună cu spectatorul un drum.

Avem tineri excepţionali care nu simt că sunt sprijiniţi. Avem tineri care au probleme mari de comunicare, probleme ce vin din neiubire şi lipsă de educaţie, avem tineri dezorientaţi care ar avea nevoie barem de înţelegere.

Mi-e foarte, foarte dor de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă.

Am senzaţia zi de zi că alerg după viaţa mea şi n-o mai ajung din urmă. Şi totuşi… soarele curge peste noi…

E greu să te întâlneşti cu tine. Cu fricile şi singurătăţile şi neputinţele şi mai ales, cu efemeritatea ta. Hm. Şi, totuşi, ce eliberare să ştii că într-o bună zi nu va mai exista absolut nimic.

Prin căderi te ridici, ăsta a fost şi drumul meu. Nici eu n-am fost un om deschis, dar m-a luat viaţa de ciuf, m-a dat cu capul de toţi pereţii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că s-a produs această deschidere.

De ce prezenţa neprezenţei e câteodată mai prezentă decât prezenţa însăşi?

De ce aproape întotdeauna când ne fotografiem zâmbim? Aproape întotdeauna arătăm că suntem fericiţi. Poate că în subconştient vrem ca imaginea noastră să rămână aşa, a unor oameni fericiţi.

Oriunde am merge în lumea asta mare purtăm pe tălpile sufletului nostru pământ românesc. Pe fruntea noastră e scris „român”. Nu credeţi că trebuie să facem ceva ca să devenim mândri de acest nume?

Viaţa este pe zile şi fiecare zi are o poveste!

Îmi iubesc ţara atât cât îmi îngăduie ea s-o iubesc.

Sunt bolnavă de urâţenia lumii şi de răutatea din lume. De ce urâtul are mai mare succes? Nu ştiu. Nu pot crede în urât şi vulgar.

Sunt toate acolo. Sunt acolo, în carnea mea, în durerea mea, în retina şi sângele meu. Rămân acolo. Dacă vor vrea să iasă vreodată, vor ieşi… Amintirile astea sunt ca nişte animale speriate… Le e frică să iasă la lumină… Stau acolo, în beznă, şi se hrănesc din mine.

Viaţa e un dar. Nu trebuie decât să ţi-o faci frumoasă.

Citate din Oana Pellea

Oana Pellea

Actriță

Oana Pellea este o o actriță română de teatru și film. Wikipedia
Născută: 29 ianuarie 1962 (vârsta 56), București
Părinți: Amza Pellea, Domnica Mihaela Policrat
Cărți: Jurnal, 2003-2009
Bunici: Amza Pellea, Maria Pellea
Nominalizări: Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal

 

Dacă îţi plac cele spuse de Oana Pellea, dă-i votul tău ( „Îmi place” – „Comentează” – „Distribuie” ), pentru ca şi alţii să-i găsească paginile mai uşor.

 

PUBLICITATE

About the author

Citate Impresionante

View all posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *