Copilul tau

Copilul poate fi Karma ta, te-ai gândit la asta?


Înainte de a veni pe lume, ne alegem în ce familie vrem să mergem. Chiar dacă ți se pare ciudat, noi, ca ființe avem anumite misiuni pe Pământ, pe care ni le alegem înainte de venire.

Astfel, orice copil reprezintă karma părinților, astfel că unele suflete aleg o karmă mai grea și anume să fie bolnave, dând astfel o lecție familiei în care ajunge.

Viața găsește metode prin care să ne învețe pe toți lecțiile pe care nu le-am învățat cândva.

Până la 16 ani ai copilului, prin bolile, comportamentul și stările copiilor noștri, însuși viața vorbește cu noi.

Iată o poveste a unei familii în care s-a născut un copil orb.

Erau odată doi părinți minunați, frumoși și brusc o nenorocire s-a produs. Bunicii spun că Dumnezeu a vrut așa…

Erau compătimiți de rude și plânși de prieteni, însă când una dintre bunici a cerut să aibă grijă de bebeluș și s-a mutat în apartamentul lor, nu a putut să-și creadă ochilor ce vedea… de unde toată lumea îi cunoștea pe cei doi ca fiind romantici și iubitori, gesturile romantice dispăruseră. În casă era scandal de la orice fleac.

Se certau precum câinele și pisica și se împăcau doar noaptea, în pat.

Să privești aceste scene era dureros pentru adulți, dar dacă ar fi putut vedea bebelușul?

De asta el a ales karma să fie orb, în speranța că părinții se vor liniști și vor înțelege de ce s-a întâmplat asta cu ei. Însă părinții erau surzi…

Nu a fost suficientă această relatare? Să mai vedem un exemplu!

Într-o zi, o mamă singură se plângea de cât de grea îi era viața. Bani nu avea, iar copilul ei de 10 ani mereu era bolnav. Nu avea cine să o ajute. Ce să facă? Ea se gândea doar la cum ar putea să obțină mai mulți bani, pentru a merge la alți medici.

Iată un dialog între ea și o prietenă:

Încă te zbuciumi?

Da! Ca peștele pe uscat.

Ce ai de gând să faci?

Mă tot bați la cap cu un fel de karmă, dar eu trăiesc aici și acum. Trebuie să muncesc, dar nu să mă gândesc.

Dar nu ți se pare că prin problemele sale de sănătate, copilul tău vrea să îți spună că îi lipsește dragostea maternă? Tată nu are. El este permanent singur. Iar tu tot timpul muncești.

Și ce să fac?

Schimbă-ți locul de muncă sau muncește jumătate din tură.

Și vei achita tu toate facturile?

Hai să facem așa: muncești jumătate de tură și acorzi mai mult timp copilului tău. Dacă peste două săptămâni el nu se însănătoșește, îți plătesc salariul pentru o lună întreagă.

I-a luat o săptămână să se gândească. Pentru că noi toți vrem garanții că totul va fi bine. Însă Pământul este locul tuturor posibilităților, nu al companiilor de asigurări.

Mama a acceptat propunerea. Din rândul contabililor principali a trecut în rândul celor de mai jos, pregătindu-se moral pentru ce avea să urmeze. Mai mult decât atât, la serviciu nimeni nu îi înțelegea gestul și făceau presiune asupra ei. Ce prostie e asta? Cu ce le vei plăti medicilor?

Nu a mai fost nevoie să plătească nimănui. Prietena i-a explicat că a fii mamă-singură nu este o sentință, ci soarta pe care copilul ei a ales-o pentru ea, atunci când s-a născut. El are nevoie de mai mult și nu ea. Iar asta înseamnă să înceteze să se mai panicheze și să-și accepte viața așa cum este.

Lasă-te în mâinile sorții și înțelege ce vrea să-ți spună copilul tău.

Copilul s-a însănătoșit. Peste o săptămână a încetat tot ceea ce o speria atât de mult pe mamă. Iar încă peste o săptămână, copilul a dorit să meargă la școală.

—Ai nevoie de bani? a întrebat-o din nou prietena.

Mama a luat această întrebare drept ofensă.

— Tu mi-ai dat mai mult decât atât. Eu îți sunt datoare.

— Nu îmi ești datoare cu nimic. Trăiește și bucură-te de viață. Să înțelegi care este de fapt situația, este o minune. Odată ce omul își schimbă percepțiile despre viață, se schimbă și viața lui.

Și cu asta ne-am înțeles că nimeni nu datorează ceva cuiva.

La scurt timp, mama a fost inundată de întrebările celor din jur: cum ți-ai lecuit copilul? La ce medic l-ai dus? Ce medicamente i-a dat?

Însă în locul răspunsurilor, femeia a spus așa: „copiii sunt karma părinților.”

Citește și o scrisoare de mulțumire, celei mai importante femei din viața mea, mama!


About the author

Pîrvan Alexandra

View all posts

Lasă un răspuns