Tradiția cozonacului

De ce este cozonacul, cel mai iubit desert al tuturor timpurilor!

Vă este dor de cozonacul savuros al bunicii umplut până la refuz cu brânză, ciocolată, stafide sau nuci, întotdeauna o delicatesă nelipsită de pe mesele de Crăciun?

Care este istoria celui mai iubit desert din toate timpurile, citiți în rândurile de mai jos.

Preferat încă din Antichitate

La originarea cozonacului, ca de altfel a multor altor prăjituri în care se folosește aluatul, se află pâinea și drojdia, folosită din cele mai vechi timpuri pentru dospirea acestui.

Potrivit cercetătorilor, acum 4000 de ani egitenii făceau pâine dospită de diferite tipuri unele dintre acestea fiind îndulcite cu miere. Tot în Antichitate, grecii se delectau cu un fel de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care purta denumirea de plakous.

Mai târziu, romanii au preluat folosirea drojdiei de bere și au îmbogățit rețeta pentru cozonac și au adăugat ouă, unt și fructe uscate.

Surprinzător, romanii au avut la început două feluri de cozonac: libum-ul, un preparat savuros de dimensiuni mai mici și unul mai mare, placenta, plin cu brânză, alune și stafide, care era servit întotdeauna alături de un pahar cu vin dulce.

Copt în forme lungi și înguste

În secolul al XIV-lea în Britania au apărut cozonacii de dimensiuni uriașe, care erau făcuți pentru ocazii speciale. A rămas și acum în istorie un exemplar cu totul deosebit care a fost obținut din nu mai puțin de 13 kilograme de făină, din compoziția acestuia făcând parte untul, smântâna, stafidele, mierea și multe condimente.

Formele de cozonac, lungi și înguste, folosite de gospodine și în zilele noastre au apărut pentru prima dată într-o carte de bucate din Marea Britanie în anul 1718, alături de prima rețetă de cozonac.

Desigur că celebra frază a reginei Franței, Marie Antoinette, „să mănânce cozonac dacă nu au pâine” va rămâne pentru totdeauna în istorie, numai că suverana controversată nu a făcut referire la popularul desert, ci la… gateau.

Acest desert era gătit în interiorul cuptoarelor folosite de bucătari în acea perioadă, iar la finalul zilei aceștia adunau resturile de pe forme și le dădeau cerșetorilor.

Ușor, ușor, s-a ajuns ca celebrul cozonac să fie pregătit după preferințe: românii sunt îndrăgostiți de cozonacul crescut și pufos, pregătit cu drojdie de bere, francezii adoră desertul cu diverse umpluturi în timp ce englezii ar da orice să consume cozonac uscat, cu cât mai multe fructe confiate.

Felicia Iederă

Loading...

About the author

Pîrvan Alexandra

View all posts