Te privești în oglindă

De ce NU este bine să te uiți des în oglindă!

Repercusiunea a ceea ce relevă oglinda asupra fizicului nostru poate să ne afecteze în relațiile cu ceilalți și chiar cu noi înșine.

Așa-zisul sindrom al oglinzii, adică obiceiul de a ne uita în oglindă și de a ne studia, este mult mai frecvent decât am putea crede…

Se spune că de la acest obicei s-ar putea naște nevoia de a învăța să trăim cu trupul pe care-l avem, să ne analizăm greșelile și complexele, înainte de a le căuta la alții.

Sindromul oglinzii se referă la comportamente legate de propria imagine, pe care le deformăm, până când spunem că avem anumite defecte pe care credem că le avem.

Obiectul (oglinda) pe care îl avem în camera noastră în baie sau în oricare altă parte din casă este un fel de mediator într-o relație.

De cele mai multe ori, când un membru al cuplului își gândește imaginea, relația poate deveni dăunătoare, plină de probleme, suferințe, dificultăți, îngrijorări etc.

Așa cum trebuie să învățăm să trăim împreună cu cineva, așa trebuie să învățăm să trăim zilnic cu corpul nostru și, mai presus de toate, cu această reflecție trimisă înapoi în oglindă, nimic altceva decât o proiecție pe care noi ne-o facem singuri.

“Oglindă, oglinjoară… Cine este cea mai frumoasă din țară?” Cunoaștem spusele vrăjitoarei cea rea din povestea “Albă ca zăpada și cei șapte pitici”. Săraca de ea ar fi făcut totul pentru a fi întotdeauna tânără și frumoasă!

În realitate, nu există poțiuni sau vrăji pentru ca acest lucru să se întâmple. Fântâna tinereții nu există…

Cu toate acestea, să te iubești pe tine însuți și mai presus de toate să te accepți, indiferent de vârstă, greutate, înălțime, câteva riduri este cu adevărat posibil.

Însă, sindromul oglinzii devine patologie ce necesită tratament, atunci când produce bulimie și anorexie, două tulburări foarte des întâlnite la adolescenți și mai ales la femei.

Indiferent câte kilograme pierd adolescenții, ca să dăm exemplul legat de greutate, ei vor fi întotdeauna grași și urâți din cauza denaturării cognitive.

Cum se poate depăși acest sindrom?

Mai întâi de toate, trebuie să lăsăm la o parte prejudecățile și comparațiile. Nu suntem mai buni sau mai răi decât alții, suntem pur și simplu diferiți.

Mai înalți, mai slabi, mai puțin drăguți, mai urâti, toate astea sunt doar aprecieri arbitrare.

Moda este într-o continuă evoluție și schimbare, la fel ca standardele de frumusețe. Dacă nu credeți, este suficient să aruncăm o privire la diferite picturi din ultimele trei secole.

Fiecare dintre noi este frumos, datorită caracteristicilor sale particulare. Suntem unici și extraordinari, ba chiar cele mai frumoase ființe ale întregii creații.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să devenim narcisiști, să ne admirăm în mod constant, simțindu-ne mai presus de orice și de toți și să ne manifestăm ca atare.. Înseamnă a învăța să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem cu adevărat.

Pe de altă parte, este bine să începem să râdem de noi, de greșelile noastre și de ceea ce nu ne place.

Un pic de umor ne va ușura mult viața și ne va îmbunătăți relația pe care o avem cu corpul nostru și cu alții…

De asemenea, este esențial să devenim cel mai bun prieten al lui și complice în același timp. Înseamnă să oprim prejudecățile față de această reflecție din oglindă.

Dacă ne aflăm într-o stare bună, fericiți și mulțumiți, mai are vreo importanță dimensiunea șoldurilor, burții sau nasului?

Este fundamental să ne iubim pe noi înșine și apoi să-i iubim pe ceilalți, ca ei să facă la fel. Dacă nu ne respectăm, nimeni nu o va face.

Singurele persoane cu care ne putem compara suntem fiecare dintre noi și nimeni altcineva. Trebuie să luptăm în fiecare zi ca să fim o persoană mai bună și să dezvoltăm noi abilități.

Putem să analizăm ceea ce am fost ieri și ceea ce suntem astăzi, să nu ne criticăm, ci să știm cum să mergem mai departe.

Percepția corpului nostru este doar o reflectare a stării noastre interioare. În afară de sănătate, nu e bine să ne facem griji pentru aspectul fizic.

Dacă ne uităm în oglindă într-o zi când suntem triști și ne comparăm cu o zi când suntem fericiți, atunci vom avea o percepție diferită asupra acestei reflecții în oglindă.

Să ne acceptăm așa cum suntem, să ne amuzăm de greșelile noastre, fără să ne preocupăm de ceea ce reflectă oglinda. Vom deveni o persoană cu adevărat fericită și echilibrată.

Și, cu certitudine, vom putea în cele din urmă să râdem cu cei din jurul nostru.

Un articol de Ileana Mlădinoiu

Loading...

About the author

Pîrvan Alexandra

View all posts