Diego Maradona, ultimul interviu înainte de a muri: „Cu o minge, am adus fericire oamenilor”


Lumea fotbalului este în doliu! A murit Diego Armando Mara, poate cel mai mare fotbalist din toate timpurile. Avea doar 60 de ani, pe care îi împlinise în urmă cu mai puțin de o lună.

Cu această ocazie, megastarul argentinian a oferit un interviu jurnaliștilor francezi. FANATIK vă oferă integral interviul acordat de Diego Maradona revistei France Football la împlinirea a 60 de ani. A fost ultimul din viața sa.

Diego Armando Maradona a suferit un stop-cardiorespirator. El se afla în locuința sa de la Tigre, unde era în recuperare după operația pe care o suferise la cap în urmă cu ceva timp.

Ultimul interviu oferit de Diego Maradona înainte de a muri: „Cu o minge, am adus fericire oamenilor”
În biografia ta ”Eu sunt Diego al poporului”, spui: ”M-au scos din Villa Fiorito și mi-au dat un picior în fund. Am făcut ce am putut și cred că nu am procedat atât de rău…”, scrie fanatik.ro.

– Am primit multe lovituri pe teren, dar și în viață. Am fost atacat din toate părțile. Unii oameni chiar mi-au atacat familia, frații, surorile și chiar pe Benja (n.r. – fiul lui Sergio Aguero și al fiicei sale Giannina). Nu mi s-au dat cadouri. Dar, la urma urmei, când te gândești la toate războaiele și la toți copiii care mor foarte tineri în această lume, îmi spun că sunt un privilegiat.

Ce înseamnă pentru tine să fii din nou în Argentina, să-ți găsești rădăcinile, după toți acești ani departe de casă?

În momentul în care sunteți pe punctul de a sărbători cea de-a 60-a aniversare, ce amintiri păstrați despre primii pași la Argentinos Juniors din 1976 până în 1981 și la Boca Juniors în 1981 și 1982, când încă nu erați ”El Pibe de Oro”?

– Când mă întorc la perioada în care am început, sunt extrem de mulțumit de ceea ce am realizat. Am senzația că am făcut totul din plăcere și am amuzat oamenii care au venit să mă vadă la stadion și care m-au urmărit la televizor. Sunt mulțumit că am adus fericirea oamenilor cu o minge. Este cea mai mare mândrie a mea.

Cadoul perfect la 60 de ani: „Visez să înscriu încă un gol în poarta Angliei, de această dată cu mâna dreaptă!”
Mai târziu, la Barcelona, din 1982 până în 1984, și la Napoli, între 1984 și 1991, ai trăit ce e mai rău și ce e mai bun, accidentări, titluri, glorie, exces…

– M-am dus în Europa pentru a avea noi provocări, cu ideea de a juca în cel mai bun fotbal. În acel moment, unui fotbalist sud-american nu-i era atât de ușor să meargă să joace acolo. Mi-am asumat acest risc. Am parcurs un drum lung și am mizat totul pe el, așa am făcut mereu. Este felul meu de a fi.

În 1989, ai fost foarte aproape de a semna cu Olympique Marseille. Spune-ne această poveste în detaliu și de ce nu s-a întâmplat.

– Da, da, îmi amintesc foarte bine. Conducătorii lui Marseille m-au contactat și mi-au oferit un salariu dublu. Pe vremea aceea jucam la Napoli și președintele Corrado Ferlaino mi-a spus că, dacă vom câștiga Cupa UEFA (n.r. – lucru care s-a și întâmplat), mă va lăsa să plec. Bernard Tapie și Michel Hidalgo au venit să mă vadă în Italia, la Milano, pentru a-mi face o propunere și pentru a discuta totul împreună. Odată ce m-am întors la Napoli, i-am spus lui Ferlaino: ”Mulțumesc pentru toți acești ani frumoși, plec”. În acel moment, el a început să facă pe prostul, ca și cum nu ar fi înțeles, și a dat înapoi. Sfârșitul poveștii.

Care ar fi cadoul de vis pentru cea de-a 60-a aniversare?

– Visez să înscriu încă un gol în poarta Angliei, de această dată cu mâna dreaptă! (Izbucnește în râs).

„Aș fi câștigat nu unul, ci o tonă de Baloane de Aur”
Până în 1995, fotbaliștii non-europeni nu au putut concura pentru Balonul de Aur. În cele din urmă, France Football ți-a oferit un Balon de Aur onorific. A fost important pentru tine să primești această distincție?

– Desigur! Evident! Înainte, noi, sud-americanii, nu aveam nicio șansă să câștigăm acest trofeu. Altfel, aș fi câștigat mai mult de unul. Aș fi câștigat o tonă! După aceea, am avut șansa să fiu onorat de France Fottball și, sincer, a fost o plăcere…

Ce jucători actuali te fac să visezi?

– Messi și Cristiano, Cristiano și Messi… Pentru mine, ei sunt cu mult în fața celorlalți. Nu văd pe nimeni care să se apropie de ei. Niciunul dintre ceilalți nu realizează nici măcar jumătate din ceea ce fac ei.

„A fost un jucător incredibil. Ceea ce făcea el cu mingea la picior… toți copiii care joacă fotbal visează să facă asta într-o zi” – Cristiano Ronaldo

Pe Kylian Mbappe unde îl situezi?

– Este un jucător fantastic, dar este încă un copil! Trebuie să joace foarte multe meciuri, trebuie să joace o mulțime de competiții pentru a continua să crească. Trebuie să acorde o atenție deosebită apărătorilor care îi pot răni gleznele. Știu câteva lucruri despre asta… Dar trebuie să recunosc că se mișcă foarte repede și că are o atingere specială a nalonului…

„Că suntem în 1990, 2020 sau 2050, Maradona rămâne o marcă ce nu poate fi ștearsă. Avem nevoie de amprenta celor mari pentru a putea traversa epocile. El face parte din referințele fotbalului. Poate pentru că el a fost primul jucător PlayStation, cu o virtuozitate excepțională și o viteză de execuție incredibilă” – Kylian Mbappe

Dacă ar fi să alegi cei mai buni jucători din istorie, pe cine ai numi?

– Deja există o mulțime de jucători spectaculoși pe care nu am avut șansa să îi văd evoluând. În Argentina, a existat un portar incredibil despre care toată lumea a vorbit când eram copil: Amadeo Carizzo. Personal, nu l-am putut vedea evoluând, dar toată lumea l-a descris ca pe un fenomen. Mai este și Franz Beckenbauer, care a jucat chiar înainte de a-mi începe cariera și pe care nu l-am putut întâlni pe teren. Apoi, când am început în să joc în campionatul Argentinei, m-am confruntat cu Pato ”Ubaldo” Fillol și cu fundași aspri precum ”Mareșalul” Roberto Perfumo sau Alberto Tarantini. Acești jucători sunt uitați de toată lumea astăzi, dar erau rivali duri pe atunci. Dacă ar fi să aleg mijlocași, i-aș numi pe Xavi și Luka Modric. Și apoi, în față, i-aș pune pe Messi și pe Cristiano, fără îndoială.

Zinedine Zidane, Gabriel Batistuta, Cristiano Ronaldo, David Trezeguet, Kylian Mbappe… Toți vorbesc despre tine ca de o legendă. Te mai atinge acest fel de tribut?

– Sunt foarte onorat că toți acești mari jucători vorbesc despre mine cu atâta dragoste. Am relații excelente cu toți acești jucători care mi-au menționat cariera. Există un respect reciproc imens între noi și este o adevărată plăcere pentru mine să fi putut vorbi cu France Football cu ocazia celor 60 de ani ai mei.


About the author

Maya O.

View all posts