În vreme de pandemie mizează pe prietenie – îţi poate poate salva mintea şi inima


Zilnic ar trebui să ne amintim de legăturile strânse dintre noi, de faptul că suntem fiinţe sociale şi că nu putem trăi – bine şi sănătos – unii fără alţii. Mai mult ca oricând avem nevoie să învăţăm – din nou – să punem acea întrebare pe care o puneam cu atâta uşurinţă în copilărie: vrei să fim prieteni?

Statistic vorbind, într-o viaţă de om, o persoană îşi face 396 de prietenii, dar numai 33 dintre ele ţin până la „adânci bătrâneţe‟. Iar dintre cei 33, doar şase sunt consideraţi prieteni adevăraţi, restul de 27 fiind cunoscuţi, colegi ori amici de pahar, de călătorie sau de alte ocazii. În general, femeile tind să aibă mai mulţi prieteni decât bărbaţii şi să întreţină mai bine aceste relaţii. Conform studiilor, bărbaţii îşi văd prietenii o dată la cinci zile, pe când femeile o dată la 3,5 zile. Pe de altă parte, ambele sexe sunt de acord că cei mai buni prieteni nu sunt oamenii pe care îi văd adesea, ci persoanele la care se gândesc cel mai des.

Viziunea unui filozof

„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii‟, spunea Aristotel despre prietenie. Filozoful Greciei antice a dedicat numeroase idei şi scrieri conceptului de prietenie. El a fost printre primii care a descris oamenii, în „Etica Nicomahică‟, drept „creaturi sociale‟. În opinia lui, prietenia este cea care-l învaţă pe om cum să primească şi să dea – şi nu vorbea despre bunuri materiale.

„Nu este nobil să speri să obţii, în schimbul prieteniei, favoruri, căci numai o persoană neruşinată vizează binefăcători, iar prietenia este, mai presus de orice, libertate. Este cea mai virtuoasă stare de a fi‟, era de părere Aristotel.

În aceeaşi „Etica Nicomahică‟ filozoful a împărţit prieteniile în trei categorii, la care mai fac, încă, referire, filozofii şi psihoterapeuţii de astăzi. Prima şi cea mai de jos categorie este prietenia de interes. Cu toţii vrem să obţinem ceva de la un prieten, dar, de obicei, acel ceva este suport emoţional sau moral, încredere, iubire şi timp de calitate petrecut împreună. Sunt şi oameni, însă, care formează prietenii pentru a obţine altfel de avantaje: statut social, bani, relaţii sau un loc de muncă.

Un alt tip de prietenie este cea care oferă doar plăcere, fără niciun adaos intelectual sau emoţional. Sunt acei prieteni care sunt alături de tine doar atunci când vrei să ieşi la o bere, să mergi la club sau la cinema, când îi inviţi la mall sau la piscină. Adică prieteni care vor doar să se simtă bine în compania ta dar, atunci când ai o problemă reală, nu-ţi mai răspund la telefon.

A treia categorie este cea mai rară, dar şi cea mai „solidă”, cea a prietenilor adevăraţi. Este tipul de prietenie care depăşeşte graniţele utilităţii şi ale plăcerii. Sunt oamenii pe care îi apreciezi pentru cine sunt, nu ceea ce reprezintă sau îţi pot oferi. Cu ei împarţi amintiri, experienţe, secrete, idei şi suferinţe. Sunt prieteniile care durează o viaţă, pe care nici timpul şi nici distanţa nu le pot despărţi.

Amiciţii prăfuite, dar celebre

Istoria este plină de prietenii surprinzătoare. Cine ar fi crezut, de exemplu, că unul dintre cei mai buni prieteni al scriitorului irlandez Samuel Beckett a fost un ţăran francez, tatăul lui André Uriaşul. În acelaşi an în care a publicat una dintre cele mai renumite cărţi ale sale, „Aşteptându-l pe Godot‟, 1953, Beckett s-a mutat într-un sat din Franţa. Aici a devenit bun prieten cu Boris Roussimoff, al cărui fiu avea să devină luptător profesionist. La vârsta de 12 ani „micuţul‟ André cântărea 114 kg şi, pentru că nu prea mai încăpea în autobozul şcolii, Beckett s-a oferit să-l ducă pe băiat la şcoală în camioneta sa.

Scriitoarea americană surdo-oarbă Helen Keller avea doar 14 ani când la întâlnit pe Mark Twain, care se apropia de 60 de ani. Întâlnirea a avut loc la o cină, în casa unui prieteni comun, şi el scriitor. După o seară reuşită, Keller i-a trimis mamei sale o scrisoare, în care îi povestea că a râs „până la lacrimi‟ de poveştile împărtăşite de Twain, iar marele scriitor a descris-o pe Keller drept „a opta minune a lumii‟. În pofida vârstei, între cei doi s-a legat o prietenie trainică, ce a durat mai bine de 15 ani.

Primii care au dezvăluit prietenia dintre al 35-lea preşedinte al SUA, John F. Kennedy şi Frank Sinatra au fost agenţii FBI. În 1960, Biroul Federal de Investigaţii a făcut public faptul că preşedintele a petrecut un weekend în casa cântăreţului, iar mai apoi Kennedy şi Sinatra au călătorit la New York şi Las Vegas. Prietenia celor doi a fost descoperită de FBI în timp ce agenţii îl urmăreau pe cântăreţ, pe care îl bănuiau că are relaţii cu mafia.

Minţi celebre despre prietenie

Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi – Cicero.

E bine să te înduioşezi de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai bine este să le vii în ajutor – Voltaire.

Contează că prieteni adevăraţi sunt numai aceia pe care îi poţi suna fără probleme la patru dimineaţa – Marlene Dietrich

Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele – George Eliot.

Prietenii mei nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi – Nichita Stănescu.

Psihoterapeut Adriana Buda, Asociaţia Medicilor Independenţi: „Prietenia îi conferă omului un sentiment profund de siguranţă şi îi dă un sentiment de bine!‟

Sursa: clickpentrufemei


About the author

Maya O.

View all posts