Într-un moment dificil al vieții, pur și simplu întoarce spatele către ură și fața către inima ta


Ați auzit probabil ca atunci când viața îți oferă lămâi, ar fi bine să faci limonadă. Doar că uneori ni se cam acrește și de atâta limonadă și nu prea mai avem motivație să ținem piept tuturor lucrurilor negative care ni se întâmplă.

De obicei ele culminează cu acel mic-mare bum care aruncă în aer tot carul de răbdare pe care ne-am chinuit să-l ținem în echilibru.

În timp ce ni se pare aproape imposibil să evităm durerea, fiecare experiență neplăcută ne lasă în cale două alternative. Fie te înverșunezi, te înfurii și-ți iei resurse din adrenalina acestor sentimente, fie te calmezi, îți iei timp pentru vindecare și iertare și îți întorci fața senină înapoi spre viață.

Prima variantă este cea mai eficientă pe termen scurt. Ea ne ridică rapid, ne mobilizează și, pentru moment, ne satisface orgoliul rănit și destabilizat. Dar energia noastră descrește la fel de repede pe cât a crescut, moment în care ne dăm seama că nu avem cum să construim ceva durabil pe sentimente distructive, cum ar fi furia, setea de răzbunare, ura, egoismul, invidia.

Și ne întoarcem cu fața spre noi. Ca să o luăm de la început.

Să vindecăm rănile și să nu le mai ascundem. Asumarea vulnerabilităților, a durerii, generează o autoghidare lăuntrică prin care ajungem ulterior la echilibru.

Problema mare a noastră este că mereu ne raportăm la exterior și uităm de interior. Dacă am ști să prioritizăm, ne-am da seama ca multe dintre sentimentele negative sunt firești atât timp cât ele definesc partea noastră instinctivă, dar sunt nocive atunci când le păstrăm și le dezvoltăm în partea conștientă a vieții noastre.

E firesc să te doară când ești rănit, e firesc să simți furie când ești trădat. Dar nu e benefic să te alimentezi cu aceasta în timp ce pretinzi că ești în proces de recuperare, scrie sufletisme.ro.

Nimeni din cei ce au ales ura nu au ajuns la fericire. Au trebuit să-ți tempereze orgoliul, să-și înțeleagă greșeala pentru a o lua de la capăt. Pentru că noi oamenii nu suntem făcuți din ură, materia noastră primară este dragostea.

Dacă vrei să crești, să te dezvolți, să îți revii dintr-o traumă/experiență neplăcută, toarnă dragoste la rădăcină. Dragoste de sine. Ca s-o poți multiplica oferind-o.


Loading...

About the author

Maya O.

View all posts