Mama avea o grijă de Paști…


Amesteca bine lutul cu bălegar, paie și apă și cu màinile ei crăpate acoperea pereții acolo unde varul sărise sau se crăpase.

După ce termina de “lichit”, stingea var intr-o găleată ce păstra urma multor varuri, amestecă cu sàneală, pànă capăta culoarea cerului senin de primăvară.
Se cățăra săraca pe un taburet si cu bidineaua de la stànga la dreapta lună făcea pereții, pànă ce curgea transpirația de pe ea.

Spăla dușumeaua din odaia bună cu petroxin, în restul camerelor avea lut pe jos .
După ce termină de lichit pe jos, astepta să se usuce bine, punea pe pereti carpete cusute de ea, așeza perdele pe sàrma draperiei de lemn și termina cu întinsul țoalelor de coade si cadrelelor pe jos.
Totdeauna ieșea cu spatele din camera pe care o termina, se oprea în prag, scruta cu privirea în jur și spunea usor oftànd:

“BOGDAPROSTE C-AM TERMINAT”

Taina copilăriei mele,
stă în raiul pe care femeile din familia mea l-au făcut cu mîinile și sudorile frunților lor .
Au iubit dintotdeauna ce-au făcut, nu le auzeam văicărindu-se , cuminți și blînde așteptau să vadă bucuria și mulțumirea din ochii noștri.

Le era de ajuns și erau împăcate.

Mamele și bunicile ne fac Paștele și Crăciunul sărbători dăltuite în suflet pentru vecie .
Fără lupta lor, fără dăruire, fără permanenta grijă maternă care te însoțește în viață, n-ar fi ….sărbătoare.

Mi-o amintesc pe bunica mea în preajma Paștelui cum se trezea cu noaptea-n cap și frămànta cozonaci și făcea pască.

Încingea cuptorul de lut și binecuvànta cu càte o cruce făcută cu toată mâna dreaptă toate tăvile și le punea în cuptor.

Cu fiecare primăvară ce vine, primavara Învierii viața mi se pare o binecuvàntată poveste.
Trăiesc intr o permanentă mirare -càt de Bun e Dumnezeu, totdeauna și în fiecare zi.
Asta am simțit ieri cànd m-am dus la mama și intrànd pe poartă văd că mi se întinde la picioare o ogradă plină de iarbă verde proaspăt încolțită, cu copaci străduindu se timid să inmugurească.
Atunci am înțeles de unde ia mama atâta putere; din grădina raiului pe care fiecare și o face din ce are, pentru că înțelept a fost cel ce-a zis:

“FÀ RAI DIN CE AI”
Mama a inteles, de asta și a înfipt și mai tare rădăcinile în locul care- i salvează sufletul.

Sursa: facebook


About the author

Maya O.

View all posts