Pilde și Povești Cu Tâlc – Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă.

Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare.

Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace.

Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu 1-a văzut la timp?

Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el?

Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care 1-a împins la marginea drumului.

Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el.

De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă.

Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti.

Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi.

Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe tânărul a dat la o parte bolovanul?

Fără să îl cunoşti,1 fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

“Dragostea – rădăcina şi izvorul binelui. ” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

About the author

Citate Impresionante

View all posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *