POVESTE DESPRE SCHIMBARE


“Într-un oraș gri, cu oameni anoști, terminați de munca și de durerile unui cotidian de nimic, a poposit un bărbat. A început să rostească povești despre bine, adevăr, frumos și toate cele care alcătuiesc cromatica Duhului Sfânt.

După două zile nimeni nu-l mai asculta, dar el, retras în centrul orașului pe o bancă, a continuat să zică poveștile sale. Un an, doi, trei, zece, cincisprezece, douăzeci…

La un moment dat se apropie de el un copil care-l întreabă fără menajamentele scrupulului social:

– Nene, da mata ce faci aici?

– Spun povești, a replicat omul, căruia de foarte mult timp nimeni nu-i mai adresase o vorbă.

– De ce?

– Prima dată spuneam povești ca să schimb lumea…

– Și ai reușit?

– Nu, a recunoscut, onest omul.

– Și atunci de ce mai povestești…

– Ei, acum spun povești nu ca să schimb lumea, ci pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine!”

(Pr. Constantin Necula)


About the author

Maya O.

View all posts