Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“


Elena-Ligia Jebelean, profesoară de Limba şi Literatura Română în Timişoara, a scos numeroase generaţii de educatori şi învăţători de pe băncile şcolii. Spune că mai importantă decât notele şi temele este capacitatea dascălilor de a-i dezvolta social, emoţional şi intelectual pe elevi.

Elena-Ligia Jebelean (52 de ani), profesoară de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional Pedagogic „Carmen Sylva“ din Timişoara, s-a remarcat de-a lungul timpului prin metodele sale nonformale de predare, dar şi prin capacitatea de a-şi motiva elevii să se autodepăşească. Stă la catedră de 33 de ani şi mărturiseşte că a ales această meserie inspirată de dascălii pe care i-a avut. „M-am simţit întotdeauna bine la şcoală şi mi-a plăcut întotdeauna să învăţ. Şi acum sunt fericită de fiecare dată când descopăr ceva nou, asimilez şi duc mai departe. Am ales să devin profesor de dragul de a învăţa, dar şi datorită şansei extraordinare de a avea învăţători şi profesori grozavi“, mărturiseşte Elena-Ligia Jebelean. Colegiul „Carmen Sylva“ numără peste 1.500 de elevi, iar profesoara şi colegii ei îşi doresc să creeze un etos al şcolii – liceul să nu mai fie doar un spaţiu unde profesorii şi elevii se întâlnesc pentru a învăţa, ci un loc în care trăiesc împreună.

Un parteneriat între elevii mici şi mari În urmă cu câţiva ani, profesoara a pus în practică un exerciţiu creativ prin care a reuşit să stabilească un parteneriat între elevii din clasele primare şi cei din clasele liceale. Scopul a fost ca toţi, cei mari şi cei mici, să se împrietenească şi să se viziteze din când în când, să vorbească despre lecturile lor, iar liceenii să devină mentori pentru colegii lor mai mici. „Prin evoluţia lor să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea elevilor din generaţiile care vin din urmă“, explică dascălul. Elena-Ligia Jebelean este convinsă că învăţarea nu e despre teme, note şi premii, ci despre capacitatea profesorilor de a îi dezvolta social, emoţional şi intelectual pe elevi. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi, despre cum ne adaptăm, cum ne schimbăm, cum reuşim să facem faţă unor provocări noi. Dincolo de recompensele de orice tip, până la urmă, rămâi cu adevărat cu felul în care te transformă ceea ce înveţi“, spune ea.

Crede că fiecare elev trebuie responsabilizat în ce priveşte propria evoluţie şi motivat astfel încât să se bucure că descoperă şi aplică ceva nou şi, mai ales, încurajat să dăruiască şi altora din ce a învăţat. Profesoara Jebelean implică adesea copiii de la clasă în activităţi culturale – vizite la muzeu, galerii de artă, biblioteci, întâlniri cu scriitori, artişti plastici, ieşiri la teatru, film, operă –, iar apoi le cere să scrie o pagină de jurnal despre ce au văzut şi simţit. Textele elevilor au fost incluse într-un volum colectiv intitulat „Timişoara povesteşte“, care a ajuns deja la a opta ediţie. Lansarea are loc de ziua Colegiului şi sunt invitaţi toţi cei despre care au scris elevii. Procesul de învăţare, ca o căsnicie Deşi trăiesc într-un oraş mare cum este Timişoara, copiii iau contact relativ târziu cu teatrele şi galeriile de artă. Elena-Ligia Jebelean spune că elevii săi au mers pentru prima dată la o galerie de artă cu ea, iar dincolo de experienţa în sine, aceştia au învăţat foarte multe din interacţiunea cu artiştii. „Ne străduim să nu facem nimic formal. Nu toţi copiii sunt foarte deschişi la astfel de activităţi, dar rămân cei interesaţi, iar atmosfera care se construieşte împreună cu artistul este irepetabilă.“

Profesoara consideră că educaţia este asemeni unei căsnicii, în care ambele părţi trebuie să se implice şi să fie responsabile de modul în care decurge relaţia. „Este imposibil ca un profesor să placă tuturor elevilor pe care îi are în clasă.

Este efectiv imposibil să răspunzi tuturor aşteptărilor pe care copiii le au de la tine. Din păcate, nici nu apuci să-i cunoşti suficient şi să te apropii cât ar fi nevoie de fiecare dintre ei. Important este să te străduieşti să faci ceea ce depinde de tine ca profesor, iar lucrurile merg atunci când şi din partea elevilor există bunăvoinţă. Este ca şi cum ai avea o grădină plină de flori şi nu te-ai bucura de frumuseţea lor.

Exact la fel este şi într-o şcoală.“ Scriitori cu responsabilitate A deschis această portiţă către literatură şi cultură pentru elevii săi astfel încât aceştia să înveţe să scrie şi să se exprime corect în limba română, dar şi să-şi antreneze creativitatea prin lucrările pe care le compun. Un alt proiect în care şi-a implicat elevii se numeşte „Selfie demascat“ şi a fost realizat împreună cu Serviciul de Probaţiune din Timişoara. Acesta s-a adresat atât liceenilor, cât şi persoanelor aflate în probaţiune şi a vizat informarea tinerilor pentru a evita să devină victime ale traficului de persoane sau ale traficului de droguri.

Concret, elevii trebuiau să vorbească despre sine şi despre experienţele de viaţă care îi transformă în altcineva. Apoi, în cadrul unor ateliere de experienţă creativă au pornit de la texte ilustrative din proză, poezie şi dramaturgie şi au realizat afişe sugestive, care au fost expuse în spaţii culturale, librării şi în instituţii din Timiş şi judeţele învecinate, scrie adevarul.ro.

Copiii au scris mici texte reflexive cu privire la ce le sugerau respectivele afişe, iar acestea au fost reunite într-o carte.

Când copiii te urmează cu drag

Elena-Ligia Jebelean spune că rezultatele au venit pentru că a fost întotdeauna un partener al elevilor săi, nu profesorul care dictează de la catedră, şi recunoaşte că de multe ori copiii au idei mai bune decât ea. La ore, foloseşte diferite metode prin care să le capteze atenţia – metoda exploziei stelare, tehnica acvariului, mozaicuri, broscuţe gânditoare –, însă mai important e felul în care copiii descoperă informaţia şi o conectează la ce ştiu deja.


About the author

Maya O.

View all posts