Proverbe româneşti

În cea mai frumoasă grădină găseşti şi buruieni.

Ai priceput şi tu cât a priceput ciomagu’ lui moş Neagu.

Râde ciocanul de nicovală.

Vorbă multă, ochiul vânăt.

Pământului bun puţină apă îi trebuie.

Când e bolnav leul, iepurii îi sar în spinare.

Numai omul rău la inimă poate vorbi pe alţii de rău.

La fapta bună puţini s-adună.

Lauda aduce pagubă.

Cine-i sănătos e destul de bogat.

Asta nu-i nici cea dintâi, nici cea din urmă.

De lene ochi-şi închide şi buzele-şi deschide.

În noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc.

Şi cu oile toate, şi cu lupii prieteni, nu se poate.

Lucrul cel mai cinstit este adevărul.

Vacă pe vacă se linge şi porc pe porc se scarpină.

Cu învăţătura omul nu moare de foame.

Soarele, oricât este de cald, nu încălzeşte pe toată lumea.

Casa e casă, când ai o gospodină în casă.

Lăcomia strică omenia.

Nu călca adevărul în picioare, dacă vrei să ai trecere la oameni.

Binele cu bine se răsplăteşte.

Cu peştele mic prinzi pe cel mare.

Învăţătura e lumină ce-ţi face viaţa mai senină.

Timpul învaţă pe aceia ce n-au şcoală.

Nimeni nu întreabă în sat de casa frumosului, dar de casa harnicului şi înţeleptului.

Are nădejde în el ca într-un cui de tei.

Adevărul este iubit de toţi, dar nu toţi îl primesc.

Este scară de suit, dar este şi de coborât.

Adevărul n-are teamă de judecată.

Pădurea dă coadă securei.

La mămăliga mare vin multe haimanale.

Câţi oameni, atâtea năravuri.

Când se vede satul, nu mai trebuie căruţa.

La mâncare lup şi la învăţătură butuc.

Calul bun se cunoaşte în mers, omul bun se cunoaşte în prietenie.

Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.

O carte aleasă e un bun prieten.

A nu cădea nu se poate, dar cinste îţi face, când cazi, să te scoli.

Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal care te trânteşte.

Norocul ca o roată pururea se-ntoarce: pe cei de jos sus îi urcă şi pe cei de sus jos îi aruncă.

Morarul, când are apă la moară, bea vin şi când n-are apă, nu bea nici apă.

Degrabă să asculţi, târziu să grăieşti. Şi la mânie cu totul să zăboveşti.

Decât un an cioară, mai bine o zi şoim.

Banii nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani.

Speranţa este sămânţa tuturor, dar voinţa e floarea veşnică.

Adevărul şi dreptatea nu se veştejesc niciodată.

Omul bun preţuieşte bunătatea, aşa cum albina preţuieşte floarea.

Greşeala filului tău să nu o treci cu vederea, că se face obicei.

Chibzuinţa e soră cu iscusinţa.

Încălzeşte-te cât arde focul.

Dumnezeu nu rămâne la nimeni dator.

Cine-n lene se târăşte, norocul îl părăseşte.

E uşor a fi bogat, dar greu a fi fericit.

Din părinţi se trag şi copii răi şi copii cuminţi.

Are şi el omenie ca căţeaua lui Ilie.

Prin ochii fiecărui sărman priveşte Iisus.

Apa lină mult te-nşală.

Adevărul a grăi să nu te sfieşti, măcar că de prea puţini vei fi ascultat.

Ciocârlia cu primăvara şi rândunica cu vara.

Cu şchiopii în loc de şezi, te înveţi să şchiopătezi.

De ar fi moşu’ cât de bătrân, tot ar mânca măr din sân.

Adevărul este întotdeauna la mijloc.

Norocu-i după cum şi-l face omul.

Caii trag, boii mănâncă.

Dacă n-ar fi poveşti în lume, cum ar trăi biata lume?

Unde este pace şi lui Dumnezeu îi place.

Ce spui la ureche, în pădure se aude.

Tot cam după neam merg toate, din ce este nu-l poţi scoate.

O vorbă-n plus şi-un dinte-n minus.

Adevărul într-un cuvânt, iar minciuna în mii şi sute.

Ochii sunt poarta către suflet.

Deşteptăciunea are limite, prostia n-are margini.

Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti.

Obiceiurile bune strică prieteniile rele.

Dacă prostia ar durea, mulţi s-ar tăvăli în chinuri.

Din ce auzi să nu crezi şi din ce vezi să crezi jumate!

Se poate păzi un sac de pureci, o turmă de iepuri, dar o femeie nu.

Dumnezeu face casa, dracul aduce musafirii.

Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar!

De-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar păzi!

E mai prost cine se ia cu prostul.

Prostul întâi o croieşte, apoi o gândeşte.

Tot înşiră la gogoşi, spunând despre moşi, strămoşi.

Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.

Pomul după roade se cunoaşte, iar omul după fapte.

Judecă, apoi vorbeşte.

O mie de prieteni e prea puţin. Un singur duşman e prea mult.

Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii.

Mai bine roagă-te la Dumnezeu decât la sfinţi.

Onoarea nu o putem cumpăra pe bani.

Un prieten bun nu se găseşte la capăt de drum.

Cu curaj şi cu silinţă, izbuteşti la orice te îndeletniceşti.

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.

A fi domn e o-ntâmplare, a fi om e lucru mare.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.

Niciun proroc nu se cinsteşte în patria sa.

Dumnezeu găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura.

O zi de primăvară hrăneşte un an.

Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.

Greşeala de o clipă e adesea supărare pe viaţă.

Laudă mare şi-n traistă n-are.

Cine trăieşte din muncă, nu duce lipsă.

Adevărul şi dreptatea locuiesc împreună: de dai de unul, dai şi de celălalt.

About the author

Citate Impresionante

View all posts

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *