Rănile tale nu se văd, pentru că mereu te străduiești să pui pansamente pe răni străine


Sunt răni care nu se văd. Le ascunzi bine în interiorul tău și niciodată nu ceri ajutorul cuiva. Tu te descurci. Tu ești puternic. Tu faci față tuturor încercărilor. Asta este forma ta de a supraviețui. Rănile tale nu se văd, pentru că mereu te străduiești să pui pansamente pe răni străine.

Tuturor le dai sfaturi. Pe toți îi ajuți. Mai puțin pe tine. Ștergi lacrimi străine. Dar, pe ale tale cine o să le șteargă? Pe umărul tău mulți și-au găsit alinarea? Dar, tu, pe al cui umăr îți cauți liniștea? Pe toți îi îmbrățișezi. Dar, pe tine cine te îmbrățișează? Multora le spui: Totul o să fie bine. Dar, pe tine cine te încurajează?

A venit timpul să-ți vindeci rănile. A venit timpul să te privești în adâncul sufletului. A venit timpul să ceri și tu ajutor. Da, a cere ajutor și a recunoaște că-ți este greu, nu e o rușine și nu e un semn de slăbiciune. Fiecare dintre noi mai devreme sau mai târziu avem nevoie de un cuvânt bun și de o mână care să ne ridice din genunchi.

Sursa: destainuirilemariei


About the author

Maya O.

View all posts