Femeia ia numele bărbatului

Te-ai întrebat vreodată de ce femeia ia numele soțului, după căsătorie, și nu invers?


Femeile, în zilele noastre, pot opta și pentru a-și menține numele de „fată”, însă acest lucru este considerat a fi individualist și egoist.

În cazul multor cupluri, tradiția are o putere desăvârșită asupra deciziei ca femeia să ia numele soțului, în urma căsătoriei.

Dar de unde provine această tradiție?

În secolul al IX-lea, potrivit legilor Marii Britanii, femeia lua numele bărbatului cu care se căsătorea. Teoria vremii era că femeile nu sunt independente din punct de vedere legal, iar identitatea era dată de soţul lor.

În legea britanică se spunea că la naştere femeile primeau numele de familie al tatălui, iar când se căsătoreau luau numele soţului.

Preluarea numelui soţului provine din tradiţia familiilor patriarhale, unde reprezenta inferioritatea cu care era privită femeia în faţa bărbatului, în vremurile trecute.

Însă tradiţia schimbării numelui după cel al soţului s-a dovedit una foarte durabilă şi rezistă chiar şi în timpurile moderne, căci, potrivit unei cercetări, în anul 1980, 98,6% dintre cuplurile care s-au căsătorit au păstrat tradiţia, iar femeia a accepta să preia numele bărbatului, după căsătorie. În anul 1995, 95,3% dintre copiii acestora au preluat tradiția atunci când s-au căsătorit.

Chiar dacă în zilele noastre femeile pot avea aceleaşi locuri de muncă, pe care le au și bărbaţii, tradiţia schimbării numelui, după căsătorie s-a păstrat.

Se pare că această tradiţie este atât de bine înrădăcinată în cultura noastră, încât pentru multe cupluri posibilitate ca bărbatul să-şi schimbe numele în cel al partenerei nu există.

Ce sfaturi le dă Părintele Necula tinerilor, despre căsătorie și relația de cuplu!


About the author

Pîrvan Alexandra

View all posts

Lasă un răspuns