Top Citate de Anais Nin

Nu există un înţeles universal la care să ajungem cu toţii, nu există decât înţelesul pe care îl dăm noi vieţii noastre, un înţeles propriu, un scenariu propriu, un roman propriu, o carte a vieţii fiecăruia.

Viaţa se scurtează sau se lungeşte în funcţie de curajul persoanei respective.

Cum să mă accept limitată şi terminată când ghicesc în mine o mie de posibilităţi?

Nu-ţi aud cuvintele: glasul tău reverberează pe fundalul trupului meu ca un alt fel de penetrare. Nu am nicio putere asupra glasului tău. Vine direct din tine în mine.

Dragostea, pasiunea şi creaţia se revarsă concomitent din mine. Eu trebuie să parfumez gura pe care o sărut; eu trebuie să fiu uluită de bărbatul pe care îl ador. Eu trec ca un lampagiu; împing corăbii în larg şi dezgrop obiecte preţioase; înlătur patina de pe tablouri întunecate; acordez, armonizez, aduc în prim-plan, modelez, aduc la suprafaţă, aprind, sprijin, susţin, inspir; plantez seminţe; cercetez caverne; descifrez hieroglife; citesc în ochii oamenilor – singură – singură în activitatea mea.

Pentru tine şi pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensă nu este atunci când mintea noastră domină, ci atunci când ne pierdem minţile, iar noi doi ni le pierdem în acelaşi fel, prin dragoste.

Femeilor, puneţi-vă o mască, masca de feminitate primordială, de Femeie la modul absolut, trăiţi-i senzualitatea pe scoarţă de jurnal, pe cord de amor, pe trup fierbinte, vă veţi descoperi voi înşivă, fantasmele voastre, dragostea care musteşte în voi pentru viaţă, faţă de voi înşivă, vă veţi lăsa purtate de eul vostru eliberat undeva spre ţara interzisă descoperind că adevărata voastră vocaţie este aceea de a vă cunoaşte. “Cognosce te ipsum” va deveni un fel de cheie care deschide porţile templului spre orgasmul interior (intelectual, sexual şi sufletesc).

Mă gândesc la tonurile de orgă ale vocii, la expresiile şi mărturisirile lui. Şi la capacitatea lui de a fi venerat, adică de a simţi divinul.

Oamenii care trăiesc profund nu se tem de moarte.

Sunt neliniştită! Aud o chemare. Stelele mă trag din nou de păr.

Există abisuri în care cei mai mulţi dintre noi nu au curajul să coboare. Ele sunt infernurile vieţii noastre, o cădere în nelinişti de care avem însă nevoie pentru a renaşte.

Bărbaţilor: eliberaţi femeia şi ea vi se va dărui întru totul.

Duşmanul iubirii nu e niciodată în exteriorul nostru, nu e un bărbat sau o femeie, e chiar ceea ce ne lipseşte în noi înşine.

Duşmanul iubirii nu e niciodată în exteriorul nostru, nu e un bărbat sau o femeie, e chiar ceea ce ne lipseşte în noi înşine.

Dragostea piere pentru că noi nu ştim cum să-i reîmbogăţim sursa. Dragostea moare bolnavă şi rănită; ea dispare din cauza uzurii, a şovăielii, a murdăriei şi trădărilor.

Dacă n-aş avea sentimente, aş putea deveni cea mai inteligentă femeie de pe pământ.

Trăiesc într-un fel de cuptor de sentimente, iubiri, dorinţe, invenţii, creaţii, activităţi şi reverii. Nu-mi pot descrie viaţa în fapte pentru că extazul nu rezidă în fapte, în ce se întâmplă sau în ce fac, ci în ce se stârneşte în mine şi ce se naşte din toate astea.

Echilibru? Un vis imposibil pentru mine, Padre-amor. Căci m-am născut sub semnul Sfintei Tereza şi al marilor curtezane depravate. Ori una, ori alta. Misticismul pământului sau al cerului, dar mereu la extreme.

Dragostea, pasiunea şi creaţia se revarsă concomitent în mine. Eu trebuie să parfumez gura pe care o sărut; eu trebuie să fiu uluită de bărbatul pe care îl ador; eu sunt Pygmalion, mereu în aşteptare de miracole!

Viaţa noastră este în mare parte alcătuită din vise. Trebuie să le corelăm cu faptele.

Dispretuiesc proportiile, masurile, tempo-ul lumii obisnuite. Refuz sa traiesc in lumea obisnuita ca o femeie obisnuita. Sa ma implic in relatii obisnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotica in sensul ca eu traiesc in lumea proprie. Nu ma voi conforma lumii. Ma conformez doar mie insami.

Trăiesc realitatea hrănindu-mă cu vise. M-am adaptat mie însămi…

Vine o vreme când riscul de a rămâne închişi într-un boboc e mult mai mare decât acela de a înflori.

Singurul pe care nu-l mint este jurnalul meu. Şi totuşi, din afecţiune, chiar şi în jurnal mint uneori prin omisiune. Sunt încă atâtea omisiuni!

Numai umbre! Eu nu mă mulţumeam să sărut umbre! Eu pretindeam carne. Pretindeam carne, iar consumarea cărnii distruge fantomele. Detestabila proprietate “curativă” a trăirii pur şi simplu!

Conştiinţa, inteligenţa, nu sunt periculoase dacă ai destulă emoţie şi destulă sexualitate ca să te menţii în mişcare.

Mă trezesc gândindu-mă la el. La lipsa lui de egoism. Trăim unul pentru celălalt. Dărâmăm obstacole. Iubim într-un fel pe care toată lumea îl crede imposibil. Iubim imposibil. Şi sunt copleşită, orbită. Extazul interior este uriaş, înspăimântător. Certitudinea, completitudinea. Dragostea “mea”, nu eu. El nu este eu, el este Celălalt, dar ceea ce îmi oferă este dragostea mea – o formulă unică, bizară – o dragoste pe care nu a înţeles-o nimeni, o dragoste care a fost numită nevrotică, romantică. El o cunoaşte.

Viaţă dublă, gust dublu, plăcere şi nefericire duble.

Totul în afară de fericire e nevroză.

Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi. El le dezvoltă pe ale mele. Îl aprind. El mă face să curg.

Citate din Anais Nin

About the author

Citate Impresionante

View all posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *