Poezia decembrie

Ultimul anotimp al anului aduce cu el trări unice… Bacovia, Alifantis, “Decembre”


Iarna, un anotimp rece și alb. Semnificația culorii sale, puritatea. Ca aceea a zăpezii proaspăt căzute.

Ultimul anotimp al anului aduce cu el trări unice.

Bucuria copilăriei reamintite sau în derulare.

Mai este prilej de bilanț pe multiple planuri, ale unui an pe cale să fie conjugat la trecut.

Apoi, sărbătorile…Daruri, pom festiv împodobit, ghete la ușă, oaspeți, voie bună, lemne trosnind în șemineu, Nașterea Domnului, confetti, șampanie, șiruri de lumini, steluțe clipind șăgalnic, colinde cu aer ancestral, plugușor, urări de suflet întru viitor.

Pentru cei solitari, un pahar umplut cu vin căruia să-i spui “dumneavoastră” lângă căminul cald, imaginare secvențe retro dintr-un timp ce nu se va mai întoarce niciodată sau ocazie de a răspândi duios, de pe corzile chitarei, note înlănțuite de versurile unui Bacovia plecat demult în neantul alb.

Așa cum inspirat foarte a făcut-o Nicu Alifantis după poezia “Decembre” a lui Bacovia propusă azi.

Te uită cum ninge decembre…

Spre geamuri, iubito, priveşte –

Mai spune s-aducă jăratec

Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,

Sau zilele mele – totuna –

Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape, –

Citeşte-mi ceva de la poluri,

Şi ningă… zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Şi toate din casă mi-s sfinte, –

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric…

Mai spune s-aducă şi lampa –

Te uită, zăpada-i cât gardul,

Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă…

Potop e-napoi şi nainte,

Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citeşte nainte.

Un articol de Dan Mlădinoiu


About the author

Pîrvan Alexandra

View all posts