Un trecator întâlnește un bătrân și îl întreabă:


– Vă mai amintiți de mine?

– NU! Raspunse bătrânul

– V-am fost elev.

– Și ce faci acum, în viața de zi cu zi?

– Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.

– O … ca mine!

– … de fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.

– În ce moment al vieții ai decis să fi profesor?

Atunci tânărul îi relateaza următoarea intamplare:

Într-o zi, unul din prietenii mei, a venit cu un ceas nou, foarte frumos iar eu am decis sa îl fur și i l-am luat din buzunar.

Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:

– Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, să il înapoieze imediat!

Eu nu l-am înapoiat.

Apoi ați inchis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși.

Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat in buzunare. Bineinteles ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și când ati terminat ați zis: deschideți ochii! Avem ceasul!

Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod; nimeni nu a știut cine a furat ceasul.

În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!

A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea!!!

Dar, a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur.

Și datorită dumneavoastră am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.

Vă amintiți de acest episod?

– Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l- am căutat la toată lumea, dar nu îmi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam … și adaugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa, trebuie să umilești, înseamnă ca nu ești un bun profesor!
(După Urania Cremene)


Loading...

About the author

Maya O.

View all posts